”Ei pupă poala popii, popa pupă banii lor” .
mai pe lung ..mai pe scurt, citiți mai departe.
Despre tărâțe și politicieni
Tărâța e bună! Mai ales după sărbători. Slăbești kile întregi cu dânsa, dar iaca când se transformă în politică, tare acru se mai face borșu. Și umblă borșu ista mai rău decât oricare altu: niș’ acru nu-i(zeamă din el nu iese), nici dulce, îi un fel de mâzgă cu miros ce-ți provoacă întoarcere de stomac.
Eu nu iubesc să vorbesc despre două lucruri în viața asta: politică și religie. Discuțiile astea se termină cu un fel de: ”Hai ș-om fi de acord că nu suntem de acord” ori ”nu pot nega și nici confirma” – pe scurt, un fel de bătaie a apei în piuă. Cu toate astea, azi am să vorbesc despre amândouă și despre cum oamenii se schimbă în poziții la fel ca și cea mai modernă Marie Magdalena.
Sâmbăta asta, la rugămintea mamei mele am mers la sfințit pască- ritual anual, în care maică-mea vrea să mă apropie cât de cât de biserică. Un fel de ”adăpat cu sila” așa cum eu cred în ce cred, numai în ritualuri cu preoți din Moldova nu. Am fost tare surprins să întâlnesc acolo un cunoscut, care înainte nu era nici cu dracu – nici cu tat-su’. Știam că omu ăsta fugea de biserică ca dracu de tămâie, și de preot ca fata mare de răpciugosu’ burlac.
Acum, la 4 ace, mersese la împărtășanie și din câte am înțeles și metănii bătuse. Nu prea am avut mult timp să stăm de vorbă, ritualul trebuia să înceapă și omu era grăbit de mama focului. Atâta am înțeles: că omu a început să creadă și că s-a apucat de politică. ”Вот в чём” tărâța!
Omul bun e ăla credincios. Așa văd moldovenii oamenii buni și anume așa îl aleg. Respectiv, dacă s-a băgat omu ista în tărâță, automat s-a și pocăit. Un lucru nu înțeleg: de când integritatea are valoare mai scăzută decât pocăința? Este cumva vreo platformă electorală în biserică ori ”списоку” preotului e de fapt cea mai tare campanie de promovare? Poate oare un om mai sfădit cu biserica, dar mai integru să fie un lider rău? Eu unul, l-aș alege pe cel care spune ce face și face ce spune. În rest, mă doare în cot de ce culoare-i, în ce crede ori cu cine se culcă – să înțeleg că eu nu-s cetățeanul standard? Tului mama ei de tărâță! Cum schimbă ea oamenii în patru săptămâni.
Și ne mai întrebăm de ce… Ap’ iaca de ce! stimate miorițe moldave, iată de ce nouă ”ni-i ghine”. Îi alegem pe cei care pupă mâna lui Vlad(eu la preot mă refer) și apoi plângem ca fetele mari, a nu știu câta oară, că ni s-a furat fecioria.
Dap’ cum altfel laio? Le e mai ușor să ți-o fure când stai aplecată la metănii și te uiți în pământ. Mai uite înainte! Nu am nimic cu religioșii: dintr-o familie de asta vin și îi iubesc pe ai mei. Mai știu că toată viața lor au crezut și vor crede, știu că fac ce zic și zic ce fac. Dacă regula asta s-ar aplica și pentru potențialii aleși ai poporului, nu aș avea nimic împotrivă.
La urma urmei, religia are un set de valori destul de bune, mai ales pentru politicieni. Sunt acolo niște porunci: să nu furi! să îți iubești aproapele! să nu prea-curvești! Ia trageți cu ochiul la aleșii noștri, respectă ei vreo unda din ele? Da noi îi credem: dacă o pupat mâna popii, dacă s-au împărtășit, ap’ înseamnă că (în teorie) înțeleg valorile religioase, și le respectă. La televizor vezi toți Vlazii (știți voi care) la împărtășanie, la sfințit, la crăciun, și îți pare că s-au pocăit: iaca-iaca își vor face datoria și se vor lăsa de furat, de curvit, s-or apuca de iubit poporul. Și tot batem metănii și tot suntem ibiți de Vlazi de ne iese ochii.
Atâta timp cât nu o să ne tragă semnale de alarmă schimbările iestea la față, vom rămâne miorițe ibite și abandonate. Integritatea ar trebui să fie criteriul de selecție – nu pocăința.
Eu de un lucru îs sigur: tărâță de ovăz am să mănânc, că-i bună pentru inimă și mațe, dar iaca în tărâța șeilantă nu mă bag, că m-or mânca politicienii. Mai pe scurt, dragi cetățeni, cumpărați-vă vaselină: vin alegerile locale, iar politicienilor și tuturor candidaților: poftă bună. Aveți la ce mânca…
Sursa imagine1: © http://evasile.com/
Sursa imagine2: © http://adevarul.ro/
